miercuri, 30 mai 2012

Euro-viziune.

               

O viziune asupra Europei 


Pentru că eurovision-ul înseamnă în primul rând voturi, candidații, unii le spun artiști, împreună cu sfatul lor electoral, asemenea politicienilor, nu se gândesc nici măcar o clipă la binele sufletesc pe care l-ar putea face alegătorilor. Singurul lor tel este numărul cât mai mare de voturi. Si cum se pot aduna aceste voturi? Pai, desigur prin metode consacrate în politica. Promisiuni, pentru aceia ce vor vota, că vor primi gaze la un preț mai mic, dacă vor susține reprezentanții țărilor ce exportă acest produs, că vor fi acceptați în uniunea europeana, dacă votul lor se îndreaptă spre cei care hotărăsc asta, că vizele de orice fel se vor elibera mai ușor, etc. Asta la nivel macro. La nivel de individ, al cărui vot s-ar putea să însemne ceva, asta în cazul în care nu se hotărăște ca voturile să reprezinte doar un profit al companiilor de telefonie, manipularea este simplă și deja verificată în multe campanii. Piesele prezentate trebuie să fie neapărat ritmate, pentru a se adresa doar instinctelor primare și pe această direcție, textele să conțină onomatopee repetate, coregrafia să aibă trimitere spre sexual, totul să fie învăluit în foc, fum și pânze străvezii. In tot acest amestec de culori electorale, era normal să apară și reprezentanta unei țări (era să spun partid), care să găsească strategia câștigătoare. Îmbrăcată ni negru, explicând fiecare cuvânt prin gesturi, asta părând un dans deosebit de celelalte doar prin contrast, totul pe un ritm mai lent, cu o aură de lumină deasupra și cu niște fulgi artificiali, suedeza a dat posibilitatea unor snobi, să spună cu superioritate: Da, este altceva, este arta adevărată...
Cred că pentru sufletul votantului european în materie de muzică, ar fi mult mai interesant un "woodstock" unde toți artiștii adevărați vor participa, nu la un concurs, ci la un concert .