luni, 23 septembrie 2013

căldură mare(revoluție)

Era căldură
Că lacrimalele secaseră...
A fost atunci
Un potop de foc
Și fierul sobelor învechite
A cedat.
***
Eevoluţie?
Nu
Re...voluţie

duminică, 22 septembrie 2013

fără cruce



A dorit să fie om
Și nu om de omenie
Pentru care, în vecie,
Zilele să-i fie negre
Albe nopțile să-i fie
Și dușmanii să nu-și știe!

A dorit să fie om
Și nu om de omenie
Moară mâine-n nebunie!
Nici un om de omenie
Că se stinge să nu știe.

Iar de va avea mormânt,
Pe mormântul lui să scrie:
N-a fost om de omenie

A dorit să fie…Om

joi, 19 septembrie 2013

calcar, calgon

Calcar e un cuvînt compus
Calul si carul îl compun
Si calul cînd la car e pus
Eu atelaj pot să îi spun
Putem să-i spunem orişicum
Esenţial e cînd furi bani
Cu carul sa nu stai in drum
Să nu dureze… nişte ani
Spălatul banilor furaţi.
Cu o maşină specială
Furaţii bani se cer spălaţi
Si poţi apoi cu multă fală
Sa-i numeri sau sa-i cheltuieşti
Nu  va descoperi nici dracul
De unde-i ai si cine eşti
Chiar de ar căuta cu acul
***
Calgon e tot cuvînt compus
Din cal si gon el se compune
Cal ştiţi ce e, trebuie spus
Ce e cu gon-ul, ce propune.
Go on! Înseamnă în engleza
Continuă, dă-i înainte!
Dacă îl scrii mai în viteză
Devine gon. Tu ia aminte!
De furi cu carul, nu uita
Calgonul trebuie plătit
Spălatul se va uşura
Si vei fi negustor cinstit.
Calgon, poliţie înseamnă
Plătim si noi dar nu plocon
Ea nu ne apară, îndeamnă,
Îndeamnă hoţii cu “go on!”
***
Pricepeţi  cum se tălmăceşte
Reclama asta din jargon,

“Masina de spălat trăieşte
Mai mult cu calgon”?

roșia...muntoasă





Ce lume domnule, ce lume!
La lumea bună mă refer
Am fost o mămăligă-n spume
Si-acum îi suntem partener
Ne-au invitat la ei la masă
Nu chiar pe toți, doar pe acei
Ce ne conduc pe noi, acasă,
Dar lumii bune sunt lachei.
S-au oferit să ne ajute
Si au venit și ei la noi
În primul rând au zis că pute,
Că-n subteran avem noroi
Care miroase ca petrolul
Si domni, asa cum îi vedem
S-au pus să curate subsolul
Iar beneficiul ce avem
E prețul mare la benzină
Si e corect sa fie-asa
Nu are nimeni nici o vină
Dacă nu crezi poți întreba
Retoric bineînțeles
Căci nimeni nu îți va răspunde
Si întrebări vor fi mai des
În ale noastre minți bolunde
Semne vor fi de întrebare
Căci obiceiul pe la noi
Nu este bun nici la mâncare
Mâncam prea fără E-ur(i)oi
Noroc cu lumea asta bună
Că ne învaţă toate cele
Dry cooker…ce frumos mai sună,
Față de… oale și ulcele!
Legumele sunt prea gustoase
Deci nu sunt bune de mâncat
Noi le plantăm în zone joase
Si asta nu e indicat
O roșie adevărată
Cu gust amar dar sănătoasă,
Pe munte trebuie plantată
Să-i spunem Roșia….muntoasă?

vineri, 13 septembrie 2013

doar muzica - libertate, echilibru, fericire







Libertatea-i o balanţă
Ce te face fericit
De-o păstrezi în echilibru,
Echilibru neclintit.

Cine însă poate spune
Că-i perfect echilibrat
Bune, rele să adune,
De-i femeie sau bărbat,
Astfel ca balanţa vieţii
Neclintită să rămînă
Si din roua dimineţii
Pînă spune: noapte bună
Fosta-ntr-una fericit
Că deşi trăit-a viaţa
Echilibru-i neclintit
Si uscat e precum raţa

Cînd din apă a ieşit? 

***

Fericirea-i plictiseală
Nici nu ştiu de ce-o dorim
Oare vrem ca-ntreaga viaţă
S-o avem şi să dormim?

Ce rost are-atuncea viaţa
Si de ce ne este dată
Unora ca noi? Balanţa
Oare trebuie mişcată?

O balanţă-i libertatea
De-a-ncerca  şi rău şi bine
Echilibrul e reperul
Să trăieşti cum se cuvine.

Haide să mişcăm balanţa
Să fim trişti, să ne distrăm
S-apăsăm a uşii clanţă
Să ieşim şi să intrăm,
Sa ne-ntoarcem la izvoare,
Să visăm la viitor
Să ne bucurăm de-o floare
Să ne fie-ntr-una dor!...

De vom supăra pe unii
De dăm altora speranţa
Asta-i viaţa. Noi, nebunii
Care au mişcat balanţa.



/


Ne minţim că Unu’ a muncit cam o săptămînă să ne facă, pe noi şi lumea noastră. Eu nu cred o iotă(sunt un fel de ateu :) ). Ăla din povestea cu făcutu’ era poate doar un circar, care umbla pe la bîlciuri, îşi arăta muşchii  şi ce forţă deţine în ei, rupînd demonstrativ cîte un pachet de coli A4. Si încă unul şi tot aşa, după care arunca hîrtiile rupte în două, în vînt sau în timp. Bolborosea si nişte cuvinte ca un fel blestem. Dacă poţi desluşi ce indruga, îţi răsună toata viaţa în minte blestemul.

Eu, tu, el, ea, suntem jumătăţi de coală, blestemate să ne căutăm jumătatea cealaltă, de care am fost separaţi prin rupere, să ne potrivim si să devenim iarăşi un tot fericit.

Am auzit mulţi tineri şi mai puţin tineri declarînd: în sfîrşit mi-am găsit jumătatea. Posibil să fie aşa dar asta nu aduce fericirea. Coala originară nu se mai poate recompune. Fiecare jumătate, purtată de vînt prin timp, pînă în momentul unic al regăsirii, a suferit modificări de culoare, datorate expunerii diferite la soare, precipitaţii, culturi, poveşti religioase. Au fost supuse unor schimbări de dimensiuni astfel încît  şi suprafaţa de contact cu cealaltă parte sortită, nu mai corespunde.

Ne-a mai rămas o şansă să încercăm fericirea. Un liant special, la care se lucrează de cînd e lumea asta blestemată. Il putem numi generic MUZICA(prin asta înţelegînd toate formele de artă).

La intrebarea: cine sau ce ne poate face fericiţi?, eu aş răspunde: DOAR MUZICA.