sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Doina...folclor românesc

Eram copil și copilăream într-un oraș de pe malul stâng al Dunării. Mult mai târziu am aflat ce înseamnă un brand.
Fac legătura acum cu noțiunea și îmi apar în minte nume care și acum îmi sunt proaspete în memorie și care ar putea încă vinde bine și astăzi. Primul brand ar fi Radio șanț. Cine nu a auzit de el. Era un fel de mijloc Media cu o mare arie de acoperire. Ca și acum știrile de scandal erau un mod sigur de promovare a altor branduri. Doina era un nume foarte cunoscut pe atunci. Pe mine m-a atras acest cuvânt pentru că posturile de radio(șanț) asociau acestui nume și un fel de renume:  cur de fier…”Doina-cur de fier” .
Cum spun, eram copil deci nu făceam parte din segmentul de piață căruia se adresa…produsul .
In fața unui hotel din orașul copilăriei mele, hotel în care se cazau marinari[vaporeni era denumirea lor consacrată de acel radio(șanț)] , colcăia o faună foarte activă. Bișnițari, valutiști, pești, smardoi, hoți de buzunare si renumita…Doina- cur de fier. Hotelul se numea și se numește și astăzi, Traian.



Numele hotelului  nu avea legătură cu vreun  “brand’ actual. Singura asemănare, poate putin forțată este că în jurul acestui nume, Traian, și atunci și acum, roiau și roiesc, interlopi.
Dar să revin la Doina. Era o frumusețe de fată, cu un corp perfect, și cu o figură ce amintea de  Marilyn Monroe .  Nu, nu era blondă.



Era brunetă, o brunetă cu tenul alb și o piele fină(cred că folosea o cremă ce-i purta numele). Se îmbracă simplu (cred că se și dezbrăca la fel de simplu) și singurul element de vestimentație care atrăgea atenția, era o geantă, o poșetuță, în care se zvonește că ținea câteva produse cosmetice și în care se puteau plasa anumite sume de bani, bineînțeles… înainte…ca la branduri.
Nu vreau să vă plictisesc prea mult cu povestioara mea. Nu mă pricep la povestit precum Panait Istrati, alt brand al acelor locuri. Voiam doar să scriu și eu ceva legat de Doina…



 pentru SuperBlog 2013

miercuri, 27 noiembrie 2013

Turcitul?...parteneriere

Buna ziua!
Cum e turcul și pistolul...
Cum e societatea și blogosfera
***
De scrii cu suflet, omenește
Simți permanent un gust amar
Si poza ta neprelucrată
Zâmbește trist în gravatar

Asa e-n lumea cea smintită
Ce-a transformat în bucurie
Doar număratul de hârtie
Pe care suma-i tipărită

Hârtia din tipografie
A-ngălbenit demult...spre negru
Si virtuala omenie
A-nlocuit omul integru

Ai vrea să scrii, să fii sensibil
Observi cum fără tine stolul
Se-ndeparteză, e abil
Precum e turcul și pistolul

Alegerea este la tine
Să fii un vultur sau în stol
Tu hotărăști cum e mai bine
Ori ești, ori turcului pistol

                                      ruleta...turcească

Scris pentru Superblog 2013(și nu numai...)

duminică, 24 noiembrie 2013

Montreal

Asta îmi vine acum în minte. De ce? Pentru că trăiesc o mare bucurie. Aproape la fel de mare ca atunci când Nadia Comăneci a fost apreciată cu nota 1, la Montreal.
Am scris și eu niște prostioare pentru un mare concurs (sigur e mare, că altfel nu se numea SuperBlog 2013). Punctajul maxim pentru aprecierea prostioarelor este 100 de puncte. Am pus juriul în situația de a nu-mi putea aprecia adevărata valoare pentru că tabela lor de marcaj nu putea indica 1000 de puncte și atunci au afișat un ..10
Se pare că juriul este foarte priceput și poate aprecia umorul meu de calitate. Nu mă așteptam să mă înțeleagă(eu fiind un tip prea subtil).
Ai să nu vă mai țin încordați. Puteți citi aici superprostioara care mi-a adus această mare bucurie. Bucuria că juriul a înțeles ce voiam sa spun.


Moșule, Crăciunule...

Poate că îți scriu prea devreme. Sau poate prea târziu? Devreme pentru că nici nu am intrat în decembrie și târziu pentru că  s-ar putea să nu mai existe timp să elimini anumite jucării, pregătite deja  și să le înlocuiești cu altele mai pașnice.

Nu scriu pentru mine. Eu am primit de prea multe ori arme-jucării și generația mea a trăit un decembrie…un crăciun…un coșmar…parcă...în iarna lui ’89…Aș vrea să uit.
Înlocuiește, te rog, cu multe cărți și multe jucării muzicale, cât mai multe imitații în miniatură, ale hidoșeniilor aducătoare de moarte. Spune-le copiilor prin gestul tău:

Nu vă jucați dea războiul copii!
Azi e doar joc, mâine nu va mai fi…  

Amintește-le de CHARLES DICKENS, de OSCAR WILDE sau de MARK TWAIN !


Eu am să fiu ajutor de Moș Crăciun. Uite! mă îmbrac potrivit și mă ofer să învăț copii cum se folosesc jucăriile muzicale, ce-ți vor umple sacul.


                                     Scris(oare) pentru SuprBlog 2013 ?

vineri, 22 noiembrie 2013

Desenăm vise și ele pot deveni realitate

Copii desenează pe teme date, cu mare ușurință, chiar dacă nu au în portbagajul lor experiențe legate de temele propuse.

Mie îmi place să călătoresc în timp și nu de mult am colindat prin copilărie. Mașina timpului era un vagon de tren și eu stăteam cu nasul lipit de geamul compartimentului. Ca orice copil ocupasem locul de lângă fereastră, poate pentru că la acea vârstă lumea se afla în exterior.
“-Of, nu mai ajungem odată. După ce că abia se mișcă măgăoaia asta, mai oprește și prin toate cătunele”, spunea un bărbat slăbănog, care deși nu se adresa cuiva anume, voia să fie auzit. “Dacă se întâmpla asta la japonezi…păi ăia și-au cerut scuze pentru întârzierile de 8 minute,  asta fiind totalul întârzierilor pe toate cursele dintr-un an. ..” a continuat el zâmbind  amar și superior în același timp. Superioritatea omului informat… ”Când vreodată o să avem și noi un CFR ?! ca al lor?
Eu priveam pe fereastră cum se deplasează copacii, lanurile, stâlpii…Brusc am început să desenez. Bărbatul trăgea cu coada ochiului la mâzgăliturile mele.
“-Ce desenezi tu acolo, măi copile?”
Desenasem o mașină de călătorit în timp.  Mașina stătea nemișcata și totul se deplasa în jurul ei, precum  copacii, lanurile, stâlpii ce defilau mai devreme prin dreptul ferestrei …Bărbatul privea foarte interesat desenul meu. Ochii lui de atâta concentrare deveniseră ciudați. Când am privit în jurul meu, în compartiment am observat că mai toți omenii aveau ochii ciudați, oblici...
-Vă rugăm să vă puneți centurile de siguranță! spuse o voce feminină, în limba engleză.

Timpul  trecuse pe nesimțite și acum aterizam pe un aeroport în Japonia. Eram însoțit de un bărbat slăbănog, cu ochi deosebiți, ce părea destul de important că mă însoțește pe mine, românul care desenase cu mult timp în urmă o mașină a timpului. Acum făceam parte din echipa de designeri a...


Desenele mele, încă copilărești, sunt folosite pentru construirea unor mașini de călătorit... în timp.
Mașina visurilor mele din copilărie a devenit între timp realitate.
Acum sunt un fel de ambasador al Toyota Motor Corporation și am organizat în România, competiția Dream Car Art Contest


Copii cu talent la desen pot participa la această competiție,  având șansa de a câștiga o vizită în Japonia, alături de alți copii din lumea întreagă, precum și multe alte premii interesante.

Dacă ar fi să le dau un sfat copiilor...

Voi desenați, nu fiți poeți!
Vă spune un copil pățit
Nu scrieți rime pe pereți!
Căci juriului i s-a acrit

El a crezut că un copil
Vorbesc de mine, se-nțelege
Este un șmecher infantil
Ce ar considera că-i lege

Si cine-n versuri o să scrie
Va câștiga precum 'mnealui.
Timpul e scurt precum se știe
Iar juriul, spre binele lui

A renunțat să mai citească
Si toată "ura" spre 'mnealui,
Ce-a reușit să-l păcălească
A adresat-o Gelului.

Așa se-ntâmplă des în viață
Când te mai arzi cu vreo ciorbă
Tratezi cu teamă și cu greață
Chiar și iaurtul...e o vorbă.

Scris(chiar și sfatul rimat), pentru SuperBlog 2013







    

luni, 18 noiembrie 2013

Cine a fost mai întâi, omul sau maimuța?


Raportându-ne la copac, ca la un simbol al urcării sau  al coborârii în și din el, putem destul de ușor să constatăm că ambele variante sunt adevărate.
Dacă te naști maimuță sau om, evoluția ta se manifestă în funcție de necesități.

Ai venit pe lume om. Ai două posibilități. Să rămâi om sau să alegi drumul urcării în copac.
Pentru prima variantă ai ca date: originea, educația, onoarea, demnitatea și sprijinul celor care te iubesc. Există șanse reale să ai o viață  frumoasă, pământeană, reală. Nimic spectaculos. Poate doar spiritul să atingă culmile râvnite. O fi prea puțin?... O fi destul pentru o viață?... cine poate ști?
Dacă privești copacul și agitația din el, poți întoarce capul superior spunând “- Ce maimuțe!”  ori ești tentat/ă, încă de la vârste fragede să te cocoți și tu  din creangă în creangă, până … unde? Dar ce mai contează unde, când spectacolul din copacul transformat parcă într-o sorcovă, este răsplătit cu mii de like-uri "sincere", gen.
Te apropii timid/ă, întinzi palmele să apuci o creangă dar iți retragi rușinat/ă mâinile. Trebuie neapărat să mergi la salon să-ți faci manichiura(cine a mai pomenit maimuță sau maimuțoi cu unghiile nefăcute?). Încerci încă o dată. Apuci creanga și te ridici(destul de anevoios), E limpede, Ai kilograme în plus. Noroc că între timp s-au deschis săli, la tot pasul… Pasul următor? Păi, următoarea creangă. Dacă ești femeie, poți numi creanga, bărbat. Invers, dacă ești bărbat. Nu orice fel de bărbat/femeie, ci unul/a urât/ă cu crengi, cum se spune modern. Condiția este să aibă card/uri. După ce prima creangă ajunge sub picioarele tale, o părăsești și te cocoți pe următoarea. Nu uita însă, că cea de sub picioare trebuie tăiată! Așa ești sigur/ă că nu te mai poți întoarce(că doar tu aspiri mereu mai sus). Aici apare o problemă. Se mai găsesc unii să-ți spună: “-Ce faci, iți tai craca de sub picioare? Dacă ăștia încă iți mai sunt dragi, folosești minciuna:
-Nu, nu o tai. O crestez puțin, pentru a o altoi. Știți doar, că voi m-ați făcut.  Vreau ca prin altoire să obțin fructe deosebite. Si le pui în față, să nu mai vadă cum tai, ba niște hăinuțe, ba ceva parfumuri scumpe, chiar și o mașină fițoasă(în funcție de cardul crengii)
Dacă nu-ți mai sunt dragi, folosești tupeul:
-Nu e treaba voastră, ce fac  eu. Mai lăsați-mă cu sfaturile,  dacă nu sunteți în stare să mă ajutați. Sărăntocilor!
Si ascensiunea spre …maimuță, continuă. Încă o creangă, un salon de înfrumusețare, o sală, un silicon, un botox. Mai citești un horoscop(să nu spună cei încă dragi, că nu citești nimic). Almanahe nu! Că doar nu vrei sa ajungi politician/că
Mai vezi niște neica nimeni care îndreaptă degetul arătător spre copacul sorcovă și murmură invidioși, ceva de genul…. pițipoanca sau cocalarul, maimuțele. Spuneam pe la început că acest drum îl alegi în funcție de necesitați. E, acum e momentul să te p…să-ți faci necesitățile pe invidioși. Ai grije însă să nu faci asta împotriva vântului. Le arăți și tu degetul mijlociu îndreptat în sus, bineînțeles, de la volanul…bengoasei tale.

Pentru varianta de coborâre din copac, să privim un filmuleț al lui Gopo:


Eu accept ambele variante. Nu pentru că nu aș avea vreo preferință,  ci pentru că nu pot face nimic pentru a ajuta. Așa că nu dau sfaturi. 

Sunt un…sărăntoc.


joi, 14 noiembrie 2013

Bine(sau mai bine zis, deștept) sau prost...îmbrăcat

Am văzut premiul oferit la această probă(o masă de călcat) și deștept cum sunt am făcut foarte repede legătura cu un alt cuvânt din enunțul temei(ținută). Sunt asa deștept pentru că am făcut mult sport. Nu, nu fotbal.  Dacă as fi jucat fotbal nu mai participam la concursuri, visând la premii. Aveam tot ce-mi trebuie și nici nu mă interesa dacă sunt considerat deștept sau nu.

Să revin la acea legătură de care spuneam mai sus.
Dacă e o masă de călcat, înseamnă că pe ea se calcă. Pare a fi înrudită cu bârna pe care calcă și nu numai, gimnastele. Este putin mai lată și parcă și ceva mai scurtă.


Dacă o voi câștiga  am s-o pun în hol, pe un perete voi așeza o oglindă mare și înainte de a ieșii pe ușă, voi verifica cu ajutorul lor dacă sunt bine îmbrăcat și dacă am o ținută corespunzătoare. E clar că ținuta potrivită nu poate fi alta decât ținuta sport. Cum altfel să te cocoți pe masă, să calci pe ea cu siguranța și să ai o ținută de gimnast/ă, dacă nu te îmbraci potrivit?
Sper că masa va rezista la greutatea mea că doar e de firma (Masă de călcat BOSCH). Ce mai, este produsul care îmi trebuie. Este practic, mi se și potrivește, eu fiind cum v-am mai spus și un fost sportiv.
Am aruncat, așa din curiozitate, o privire aici și mi-am dat seama că această probă este special făcută pentru mine. Dintre toate produsele electrocasnice și  după cum puteți și voi vedea, nu sunt puține, a fost aleasă această masă interesantă, foarte nimerită pentru a fi a unui fost sportiv, deștept ca mine.

Aș mai scrie eu și altele dar nu vreau să se creadă că acest concurs este aranjat și că eu am pile la acestă probă. V-am spus doar că sunt deștept,  prin asta înțelegându-se și că știu când să mă opresc.
Am scris doar cât am crezut eu că este necesar pentru …
...Superblog 2013


miercuri, 13 noiembrie 2013

Misiune imposibilă


Ce este iubirea?
Ce este fericirea?
Ce este puritatea?
Ce este…
Mintea ne este limitată, precum și simțurile. Avem limite fizice. Nu putem percepe sunete, decât între barierele care separă auzul de infra și ultra sunete.  Nu simțim durerea  dincolo de leșin și exemplele pot continua... Nu-mi place să explic altora ce nici eu nu știu. Tot ce suntem și tot ce ne înconjoară, atât cât putem noi percepe cu limitele noastre de ființe trecătoare, pare a fi impur.
Apa, lumina… sunt asociate de multe ori cu puritatea. Apa însă este formată dintr-un amestec de oxigen și hidrogen și nu poți spune despre  un compus, că este pur. Lumina se dă de gol  într-un curcubeu, că este rogvaivă.


Oricât am descompune, după teoria chibritului, elementele ce compun lumea contingentă, tot rămâne ceva, o mică impuritate materială.

Nu ne rămâne decât credința. Credința că dincolo de noi există o lume, la care visăm și în care există răspuns la toate întrebările. O lume plictisitoare prin puritatea ei. Sunt sigur că într-o lume unde puritatea e posibil să existe, vom muri de plictiseală. Mulți numesc lumea  respectivă, lumea cealaltă.
Haideți să ne iubim și să credem, fără a cerceta cu gelozie, că ne iubim, să fim fericiți și să credem în asta, chiar dacă pe cer se plimbă nori, să fim puri fără să căutăm definiția purității!
Să credem fără a cerceta, chiar dacă asta sună dogmatic!
Ce este iubirea?
Ce este fericirea?
Ce este puritatea?
Ce este…eu…eu știu ..Strig asta cu două degete ridicate, ca la scoală. Agit cu nerăbdare degetele, aproape scoțând ochii lumii...
-Credința.
-Cum adică, credința?
-Pai să vă explic. Înainte însă, vă rog să-mi dați o gură de AQUA Carpatica… așaaa. Universul se poate desface în galaxii. O galaxie, în sisteme solare. Apoi în planete, sateliți…atomi, neutroni, …protoni…somn ușor!



Scris pentru SuperBlog 2013 


Culmea tupeului sau “twinpix”(..tu-i în pix de bloggeri)



Măi bloggerași fo(ru)miști și disper(s)ați după firimituri. Dacă tot ați pus botu’ la șmecheria “SuperBlog” sperând că veți pune fundul pe un fotoliu călduț în Media, veți câștiga niște premiuțe și poate chiar marele, imensul, giganticul, super, hiper premiu de...1000 euro, luați-o și p-asta!:
  
Superbloggeri, va plac concursurile? Dar cititorilor vostri? LuxuryGifts.ro va invita sa organizati un concurs :)
Titlul probei: Concursul meu LuxuryGifts

Enunțul probei:
Organizati pe blogul vostru un concurs pornind de la unul dintre videoclipurile LuxuryGifts.ro de pe Youtube. Tema este la alegere, dar trebuie sa aiba legatura cu LuxuryGifts. Fiecare participant la proba va primi din partea noastra un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama butoni si bijuterii de fantezie(câtă mărinimie!), pe care il poate oferi drept premiu la concursul sau.
UPDATE:
In urma intrebarilor voastre cu privire la cea de a doua proba LuxuryGifts, juriul a revenit cu urmatoarele modificari, astfel incat niciun participant sa nu fie dezavantajat/avantajat. Ne cerem scuze celor care au apucat deja sa publice. 
1. Nu vom tine cont de numarul de participanti, iar oferirea voucherului drept premiu ramane la latitudinea fiecaruia.
2. Pentru ca ne intereseaza in principal ideea concursului si dorim sa eliminam tentatia premiilor ca motivatie de participare, va rugam sa nu oferiti alte premii.
(eram sigur că asta vă interesează, numai că ideile se plătesc)
Criteriile de jurizare sunt:
1. originalitatea si creativitatea in gasirea si formularea temei de concurs
2. atractivitatea ideii concursului
3. masura in care s-a tinut cont de cerintele noastre (sa se porneasca de la un material video LuxuryGifts) si de specificul magazinului LuxuryGifts.ro.

A, uitasem…

Premiile probei: 
Un pix cu cristale Swarovski in valoare de 89 lei + un voucher de reducere de 50% la produse din gama “Butoni si bijuterii de fantezie”…


Spor la muncă...tu-vă-n pix de bloggarași fo(ru)misti!

Mixat pentru SuperBlog 2013

legendă:
  • Tupeul a scris cu negru
  • Eu cu...umor negru

Altă scrisoare deschisă(unei prietene...virtuale. Nu spun cine...persoană însemnată)

Cand toata lumea e cu girafele, eu sunt cu zebrele :D
Din cauză că e dungată numai pe jumătate, Khumba e alungată dintre ai ei pentru că toți sunt convinși că ea e de vină pentru că e secetă. Pentru a-și recăpăta dungile, dar și curajul, Khumba pornește în aventura vieții ei.
Film: 2.077 apreciază asta

Am încercat odată

Am încercat odată
Un juriu să conving
brânza mult îmi place
Si că aș vrea să-nving
Fan brânză era proba
Si eu ca un naiv
Credeam că-s mare șmecher,
Eram doar creativ.
Am scris o melodie
Si asta nu-i ușor
Chiar și un film făcut-am
Am scris de of și dor
Vorbeam de Miorița
Si versuri chiar am scris
Dar sufletul de juriu
Nu prea a fost deschis
Acum mă duc la sală
Si brațu-mi antrenez
De nu primesc 100
Am să...mă tatuez
***
Da' ce credeați măi frate
C-am să vă agresez?

Scris pentru SuperBlog 2013



marți, 12 noiembrie 2013

unui prieten...virtual(rugăciune blogosferică)

Blogule, bloguţul meu.
Ce mi te-a dat Dumnezeu
Să mă faci văzut de lume
Like-uri multe să se-adune
Eu sunt mic, tu fă-mă mare!
Îţi promit că sunt pornit
Să calc totul în picioare
Ca un negustor cinstit.
Tu dă-mi notorietate
Eu vând orișice nimic
Vreau să fac publicitate
Fac orice să nu fiu mic.
Nu îmi pasa de acei
Care stau cu mintea treaza
Se cred ăștia niște zei
Stau și tot filosofează.
S-a dus vremea boemiei
La putere este banul
A venit vremea prostiei,
Că doar ea susține clanul

luni, 11 noiembrie 2013

sau viceversa



Vă spun un secret...dar aș vrea să rămână între noi.

Andrei Pleșu, scriu numele așa, fără pălărie sau șapcă, nu din lipsă de respect. Nu știu cum să-i spun, domnul ori tovarășul.

Prin urmare, Andrei Pleșu a publicat astăzi în "Adevarul". un articol. Eu am scris un comentariu la acest aricol... sau eu am scris un articol și Andrei Plesu a comentat la articolul meu...ori viceversa...

Eu:
"E ceva în atmosferă. Ceva apasă. Nu foarte tare dar destul încât cei ce poartă căciula de intelectual, să se descopere și printr-o scuturare isteață să înlăture musca. Spun isteață pentru că gestul în scris al intelectualului situat intre capră și varză, are menirea de al sustrage pe acesta cu o mână netremurătoare din castelul din cărți de joc, ce stă să se prăbușească. Pentru asta iți trebuie calități de iluzionist. In timp ce atragi atenția caprei asupra "adevăraților" vinovăți, chiar numind câțiva, amorțind astfel și vigilența verzei(viitor fermier pe vreo 300 de hectare) sustragi cartea de joc ce te reprezintă și o palmezi intre cărțile din bibliotecă. Gata. La prăbușirea castelului, printre ruine nu se va găsi nici o urmă de intelectual. Intelectualul va avea conștiința curată. Intre timp a scăpat și de apăsarea muștei de pe căciulă. Orice asemănare cu Patapievici, Liiceni sau Pleșoi este întâmplatoare."

Andrei Pleșu:
"Din cînd în cînd, prin ziare, în studiouri de televiziune şi pe forum-uri se aud bombăneli mai mult sau mai puţin contondente despre ”intelectuali”. Sunt ”elitişti”, nu se ”implică”, se vînd pe bani, funcţii şi privilegii. Pe scurt, sunt vinovaţi de mai toate necazurile ţării. Nu e tocmai limpede ce înţeleg autorii acestui tip de discurs prin cuvîntul „intelectuali”. Mai întîi, e limpede că membrii guvernului nu sunt socotiţi ”intelectuali”, de vreme ce nu ei sunt răspunzători de falimentul autohton. Nici parlamentarii nu vor fi fiind intelectuali, căci reprezintă o majoritate benefică pentru ţară, votată, nu-i aşa, euforic, de popor. Dar autorii înşişi ai unor articole critice la adresa intelectualilor (domnul profesor Schifirneţ, de pildă, chiar pe blogul Adevărului) par să nu aibă nimic de a face cu această infamantă categorie umană, căci o judecă cumva din afară, de la o competentă şi igienică distanţă. Domnul profesor Schifirneţ are voie să stea abstras, la catedră, şi să-i certe pe intelectuali. Domnia Sa nu trebuie ”să se implice”. Implicarea e treaba ”intelectualilor”. Gazetarii care se războiesc cu ”intelectualii” nu sunt, pesemne, nici ei intelectuali, ci plugari ai cuvîntului, cavaleri imaculaţi ai unei armate care nu are, în arsenalul ei, săgeţile boante ale intelectului şi strategiile egolatre ale ”culturii”. Ce rămîne? Rămîn ”aşa-zişii” intelectuali, politrucii şi tîlharii spiritului, ”băsiştii”, trădătorii de ţară, casapii tinerei generaţii, ”boierii minţii”. Ca să n-o mai lungim, „intelectualii” sunt, în mare, vreo patru-cinci inşi, de genul Patapievici, Liiceanu sau Pleşu, care se ocupă, cît e ziua de lungă, cu matrapazlîcuri monopoliste, cu conspiraţii de gaşcă, cu exportul operelor proprii şi cu achiziţia neobosită a unor averi obscene. Duc ţara de rîpă, în loc să ”elaboreze o teorie propriu-zisă a dezvoltării României” şi să-şi aducă ”aportul” la ”funcţionarea eficientă a statului”. Avem, carevasăzică, destul de puţini ”intelectuali” şi toţi răi. În aceste condiţii, termenul ”intelectual” a devenit, prin simplă pronunţare, o injurie. Ori eşti „băiat bun”, responsabil şi patriot, ori eşti „intelectual”, prin definiţie culpabil. De condus, ne conduc simpli reprezentanţi ai maselor, fiinţe imaculate şi eficiente, suficient de agile ca să demonteze manevrele diavoleşti ale elitelor ”auto-intitulate” şi mîrşave. Cît despre mase, ele nu sunt decît victimele eterne ale intelectualităţii avide de bani şi de putere. Poate se vor mai găsi unii care să creadă că atacurile unor politicieni de vîrf la adresa Bruxelles-ului (comparat cu vechea Poartă Otomană) ne creează probleme de credibilitate. Nu: problema, adevărata problemă este ”indiferenţa” intelectualilor faţă de UE. Poate unii mai cred că marii hoţi ai ţării, spoliatorii avuţiei naţionale, milionarii şmecheri de prin partide (de prin toate partidele) şi de prin preajma lor ar fi marii pioni ai corupţiei care ne dezonorează în faţa lumii. Nu: vinovaţi sunt intelectualii perfizi, îmbogăţiţi pe şest, pe bază de articole omagiale…Poate cred unii că a aduce în Parlament foşti, actuali şi viitori penali e de natură să strice imaginea ţării. Ei bine nu: imaginea ţării e deteriorată de mesajele denigratoare trimise în străinătate de intelectuali. Poate se crede că a avea într-un partid (care se numeşte ”liberal” şi care are o nobilă tradiţie istorică) personaje indigerabile (fie că e vorba de primitivi isterici care alternează spontan, în discursul lor, extazul mistic cu pornografia, fie că e vorba de derbedei inepţi, care aduc dinaintea corpului legislativ al ţării documente false) invalidează legitimitatea ”elitei” noastre politice. Nu: de vină pentru tot sunt ”elitiştii”, intelectualii cu fasoane, care nu respectă votul ”milioanelor de români”. Poate se mai găsesc naivi care să creadă că a vorbi prost româneşte, a scuipa pe trotuar, a avea un prim-ministru plagiator şi zglobiu, a trăi din ”aranjamente” pe sub mînă, din descurcăreli de tarabă, sau a căpăta, seară de seară, la televizor, tone de vulgaritate cu rating, de la răfuielile de maidan dintre căpeteniile ţării, la divertismentul de bordel, strică atmosfera şi sufletele. Nu: atmosfera şi sufletele sunt otrăvite de o mînă de intelectuali insalubri care ”nu se implică”. Avem, totuşi, o sumedenie de personaje pozitive: mereu victoriosul Dan Voiculescu, în studiourile căruia e înfierată patetic ”vechea securitate”, cu torţionarii ei. Sau Dan Diaconescu, martir volubil al luptei cu ciocoii, persecutat dar iubit. Televiziunile au reuşit, din fericire, să aducă la rampă şi oameni serioşi, ”intelectuali” veritabili, invitaţi mereu să lumineze populaţia: Vadim Tudor, Marinescu-Bideu, dacologi, tracomani, astroloage şi ezoterişti, analişti amari şi băşcălioşi crînceni. Avem resurse. Vom învinge. Intelectualii vor trebui să se înregimenteze sau să fie puşi cu botul pe labe. Ne-am săturat de mofturile lor. De „occidentalo-centrismul” lor. Europenizare? Da, dar nu în sensul că trebuie musai să adoptăm reguli europene. Sarcina intelectualilor e să impună Europei specificul nostru local. Sunt în stare? Dacă nu, să facă bine să lase guvernul să lucreze…"

...sau viceversa.

Cu gândul si cu ochii

Pa pa-da ba-dam…pam

“Azi noapte-am stat de vorbă cu plopii și cu vântul
Mă cunoștea și vântul, mă cunoșteau și plopii.
Mă cunoșteau din vremea când colindam pământul
Cu gândul și cu ochii pe harta…”

Pe hartă. ..Da..da..ia să apăs eu aici…sejur Straja.

Ce-ți e și cu internetul ăsta! Colinzi pe hartă și când apeși ,hop…te trezești  deodată într-o lume virtuală. Vezi fotografii, filmulețe, găsești tot felul de informații utile și mai poți chiar să propui și tu câte ceva în legătură cu ce dorești să găsești în acel loc, unde poate ai de gând sa-ți petreci un  cantonament Straja, împreună cu colegii de echipa. Dacă nu ești sportiv de performanță, poți merge pentru un sejur Straja sau pentru schi Straja

- Straja, Straja, Straja. Ce tot pune omul ăsta peste tot cuvântul acesta?
A, da scuzați-ma ! am uitat să vă spun că acesta este numele localității unde se află Vila Alpin.


 M-am luat cu vorba…vorba vine, pentru că vorbeam singur, adică virtual și..aha, uite și camere! în care să te odihnești după ce ai cutreierat împrejurimile.


Ei poftim,  au și restaurant, sală de conferințe. Priviți și voi!


Pa pa-da ba-dam…pam

“Si mi-am adus aminte, de nopțile de vară
Când o porneam de-acasă, abia ieșind pe poartă
Ma și vedeam departe, în nu mai știu ce țară
Dar mă trezeam spre ziuă cu ochii tot pe hartă”

Tot pe hartă, tot pe hartă…Nu mai vreau așa. Vreau sa merg acolo. Nu știu de fapt ce mă mai reține? Din câte văd, găsesc acolo cam tot ce mi-ar trebui să mă simt bine cu un grup de prieteni și cred că voi mai întâlni și alți posibil viitori prieteni.

Pa pa-da ba-dam…pam.

Da, asta era. Muzica. Nu am înțeles dacă există cineva, vreo trupă, care seara  la cină sau după cină, să ne gâdile plăcut auzul sau măcar dacă în ultima seară a șederii la Vila Alpin, există posibilitatea organizării unui program musical, cu artiști în carne și oase, nu…virtuali.

 N-ar fi rău ca și pe site-ul de prezentare să auzim un fond sonor discret(muzical) - dacă doresc administratorii site-ului, pot eu să compun o piesă instrumentală, pe care să o ofer gratis spre folosire, bineînțeles dacă o consideră și ei potrivită -

De ce oi fi scris eu chestia asta?...mmm..da, pentru Superblog 2013
  


duminică, 10 noiembrie 2013

Trăiește visul american! sau...Deșteaptă-te române!


Răsună-n a mea minte
Un cântec ce îmi spune
Cu ale lui cuvinte
Deșteaptă-te române!

Nu cred că din întâmplare,  autorul  a pus în text îndemnul la deșteptare.  Pare un indemn cu dublu sens.

Trezește-te(deșteaptă-te), la realitate și încetează să mai visezi! ar fi un sens
A tot visat românul un vis, visul American. A visat că vor veni americanii și vor deschide robinetul mierii și laptelui. Au venit și visul a devenit realitate. Numai că laptele și mierea, conform visului, trebuiau să curgă peste noi iar în realitate prin robinetul deschis, sensul curgerii este exact invers.


Deșteaptă-te(fii deștept) și nu mai crede în vise! Ar fi celalalt sens.
Doar asa vei înțelege că America este doar un creator de vise și simboluri menite să țină speranța fraierilor în viață.


S-ar putea crede că sunt anti american. Cum aș putea fi așa ceva, când America ne privește ca pe niște oameni deosebiți, ca pe o țară de studenți ? Ba mai mult, s-a mai deschis un robinet studențesc,   Work and Travel USA prin care noi studenții, putem ajunge să cunoaștem la fața locului, realitatea americană.

Să ne considere oare americanii studenți, în sensul descifrat de mine ieri, ascultând o conversație,  în parcarea din fața blocului, conversație ce avea loc în jurul grătarului pentru mici?

“-Băi, da’ unde este băiatul ăla care ne mai vindea câte un telefon mobil la preturi de nimic?...că voiam să-i schimb telefonul fii-mi, de ziua ei.
-Păi am auzit că l-au prins și acum e la “facultate”. Am aflat că iese la muncă și cică dacă muncești ți se aprobă câteva zile de vacanță…”

Probabil că astfel de studenți ne consideră și de aia se numește robinetul,  Work and Travel. Oricum e bine că avem posibilitatea unor vacante speciale în care să vedem cu ochii noștri de “student”, visurile și simbolurile americane.

Putem vizita Grand Canyon, care simbolizează speranța americanilor că acesta se va umple odată și odată cu apă, statuia Libertății sau mai bine zis imensa armură din aramă care apară libertatea de cei ce vor să o atingă și chiar kítschosul Las Vegas, visul americanului de rând  că se va putea plimba fără griji pe Wall Street. 






Putem cunoaște și discriminarea rasială la ea acasă, mascată cu un președinte de culoare,  ale cărui mișcări par controlate de niște sfori bine ascunse de ochii lumii. Se poate vizita și locul unde au fost uciși cei doi…gemeni(nu vă gândiți că veți vedea laboratorul morții de la  Auschwitz, chiar dacă avioanele ucigașe au acționat cu precizie de bisturiu)

Visul American?

Deșteaptă-te române!
Din somnul cel de… articol scris pentru Superblog 2013