joi, 31 iulie 2014

Doar o băn(n)uială ?

Prietenului meu... costeluș

Cătăline nu te teme
Poți să știi că a mea vreme
Coincide cu a ta.
Deci rămâne tot așa
Vrei să se revizuiască
Dar nimic să nu se schimbe
Caragiale să traiască
Și p-aici să se tot plimbe,
Căci degeaba el o face
Tu pricepi doar cum îți place
Văd acum că ești în faza-n
Care pe fășia Gaza,
Tu ucizi(pardon, bannezi)
Și ce tare te mai crezi!
De ce-o faci? pentru că poți
Și te dai mai bun ca toți
Că ți-e frică, te-nțeleg
Că doar nu-s  așa de bleg
Îmi dau seama și de ce
Păi ce crezi tu ‘aida de.
Te prefaci că nu pricepi
Ce Andreea tot încearcă
Și îndată tu începi
Să arunci apă în barcă
Iar cu unul dintre dește
Că vrea barca să răstoarne
Tot învinuiești un pește
Motănel ce ești…cu coarne
Tu motanul cavaler
Nici nu te gândești la tine
Pui o floare la rever
Pentru ceilalți vrei tu bine
Tot încerci legi să strecori
Ca să pari nevinovat
Iar apoi de câte ori
Nu-ți convine vreun bannat
Îl întrebi de are bască
Sau de n-are, că-i tot aia
Și prăpastia se cască
Ducă-se, mânca-l-ar gaia!
Tot încerci (și ai răbdare).
Cum să faci definitivă
A "cuiva" îndepărtare
Iar gura admirativă
Să se caște către tine.
Asta însă nu-i posibil
Amândoi o știm prea bine,
Nu dispui de combustibil
Și nu poți alimenta
Suflete ce vor iubire
Orișicât ai încerca
Cu metode de orbire.
Rar se întâlnesc în viață
Oameni buni, de prin…bannat
Care se expun în piață
Să arunci tu cu rahat
Și să spui că-i ciocolată
Să mai ceri și niște lauri
Nu ii vei avea vreodată
S-ar putea ca ăi balauri
Care “liniștea” ți-o curmă
Să te lase ca pe tine
Și sătui, până la urmă,
Să-ți transmită, numai bine!
De ceilalți de ți-ar păsa
Cum te bați cu cărămida,
“Frunze”(despre articol e vorba) ăsta ai lăsa
Nu ai roade ca omida
Tot crezând că doar așa
Vei conduce piramida
Și curând vei... flutura.


P. S.
Între timp ai reușit
Să scapi lumea de citit(gelulisme)
Ești precum am bănuit
Motănelul iscusit
Și putin răzbunător
S-ar putea să-ți fie dor(de mine)
Să cauți un coridor
Către mine...puișor











Poseidon și sirena lui cea mică.

În ziua de 29 iulie, pe "plaja lui Teo" după o oră 27 minute și 25 secunde, Teo Trandafir descoperă apariția unei sirene(Monica Odagiu).

Ce credeți că făcea mica sirenă?
Cânta, ce să facă?
Despre ce?
Despre dragoste(care cică nu ar avea plural)
Ce făcea Poseidon(Gelu Odagiu)?
Valuri...

duminică, 20 iulie 2014

Deasupra unui cuib de cuc

În vârful unui univers
Trona un cuib. Un cuib de cuc.
În cuib, un pui, ca pe un vers,
Tot recita ca un uituc,
Un număr:  treizecișidoi.
Privea atent  din cuib în jos
Și repeta sârguincios
Numărul ăsta curios.
Un pui, se pare din alt soi
Ce auzea tot…treijdoi
Se-apropie puțin sfios
Și devenind prea curios
Dorind să afle lucruri noi
Îl întrebă politicos
Pe cuc: - Ce vezi tu jos?
Văzând că este din alt soi
Puiul de cuc, prietenos,
Îl invită cam tacticos:
-Hai vino! Să privim în doi.
Deși era periculos,
De zbor fiind neputincios
Puiul sfios privi în jos
Nu apucă să vadă ce-i
Că se simți împins vioi
El auzi un... treiștrei
Căzând spre ceilalți treijdoi
Cucul rămase singurel
Și recita, mândru de el
Alt număr: treizecișitrei
Dar medicul îi spuse: Hei!
Nu-mi place ce aud aici.
Când ai împins pe cei mai mici
Tu ai făcut prea mult curent
Și vei pieri acuma lent,
Căci ai răcit definitiv,
Sufletul tău. Din ce motiv?!












miercuri, 16 iulie 2014

Să facem media!

Nici eu nu am un sânge rece
Nu urmăresc timpul cum trece
Tot așteptând să vină unii
Să ne salveze de nebunii
Ce ne iau tot să-și umple tolba
Ci îi lovesc și eu cu vorba
De-om fi mai mulți cu-atât mai bine
Hai să-i lovim la lingurică!
Să îi plesnim, că sigur pică
Dacă-i lăsam, ei se ridică
Și ne stropesc cu pipilică
Eu sunt bătrân, tu ești mai tânăr
Stând însă umăr lângă umăr,
Optimă medie vom fi
Și mai ușor i-om nimici

Duios –Definiție


Ar fi un substantiv comun
Dacă m-aș pune să-l adun
Deci, un duios, două duiosuri
Am să presar niște mirosuri
Și o rețetă voi obține
Dar totuși, parcă nu e bine
Ia să încerc încă o dată!
Căci nu doresc să iasă lată.
E masculin? E feminin?
Eu spre comun totuși înclin
Duios e când un suflet simte
Ceva ce poate să-l alinte
Și când acel ceva ii vine
Ca de la mine către tine.
Și viceversa este bine
Comun am eu ceva cu tine?

luni, 14 iulie 2014

Presa scrisă e buna la ceva?

Ieri am fost la prăvălie
Să cumpăr niște hârtie
Muza doar mă vizitase
Și ceva idei îmi dase
- Ce hârtie să vă dau?
Am fost întrebat pe șleau.
- O hârtie pentru scris
C-aș avea ceva de zis.
Muza fuse pe la mine
Și îmi fuse cam rușine
M-a găsit fără hârtie
De-aia pe care se scrie
A plecat atunci în grabă
Cred că o țineam din treabă.
Dac-o mai veni la mine
Vreau să fie totul bine
Să nu vină pe degeaba
Să poată să-și facă treaba
Eu s-ascult ce ea mi-o spune
Cele bune să se-adune
Cele rele să se spele
Pe hârtie-apoi cu ele.
Deci doresc  niște hârtie
Pe care se poate scrie
- Nu te chinui mai frate!
Avem gata imprimate
Floricele, inimioare,
Nici acolo nu te doare
Vrei cu două sau trei straturi?
Cum i-o place? Să o saturi
Dacă e simandicoasă
Și nu vrea hârtie groasă
Dă-i și tu niște ziare
Că nimic în ele n-are
Doar să-ncerce-a le citi
Și pe loc le-o folosi,



joi, 10 iulie 2014

Nerugăciune(doar o constatare, a unei pensionare de la țară)


Înger, îngerașul meeeeeu!
Cum adică cine? Eu
Eu sunt cea care te strigă
Știu că asta te intrigă
Ești ca o asigurare
Ce o are fiecare
De răspundere civilă
Unii au și pentru vilă
Dar egali suntem cu toții-n
Cazul tău și-n fața morții.
Suntem buni contribuabili
Dăm de lucru la contabili
Ei adună sume mari
Tu doar suflete compari
Și când e la o adică
Primim doar o sumă mică
Sau puțină căldurică
Pentru sufletul în criză.
Deja nu mai suntem miză.
Dacă apelăm la voi,
Aveți coșuri de gunoi
Pentru cei ce nu mai pot
Să participe la pot.
Noi mai facem un efort
Să lăsam popii un ort

Scrisoare

Ma "bucur" încă o dată. Se pare că am reușit să te supăr cu părerile mele(probabil nepotrivite) și că am contribuit și eu puțin la scoaterea diligenței tale din șanț. Am contribuit și eu cu ce am putut. Noroc că a intervenit Platon ăsta(a doua oară), că altfel riscai să trăiești o poveste. Parcă te văd cum îți treci o mană prin părul răvășit și iți netezești fustița, te urci din nou în diligență și iți continui drumul. Parcă pentru prima dată te gândești că va trebui să minți puțin când vei fi întrebată la sosire, "-Da' ce s-a întâmplat, că ai întârziat ?". Când vei răspunde, te rog să ai grije să nu se vadă lacrima din colțul ochiului stâng!(cel din dreptul inimii). Cum? Ți s-a părut că și eu am rămas în drum lăcrimând? Posibil. De la colbul ce s-a ridicat când a pornit poștalionul. 
A! și încă ceva. Am găsit o batistă în drum. O păstrez..
Am simțământul că te vei întoarce să o recuperezi.
Sfârşitul conversaţiei

sâmbătă, 5 iulie 2014

perle

A fost o vreme când în rafturi
Găseam la liber, scoici cu perle
Copertele cu dure canturi
Le desfaceam, citeam în ele
Și perla ce găseam acolo
Pe un șirag la gâtul minții
O etalam de colo colo
Precum ne arătam și dinții
Discret, scrâșnit, în așteptare
Până ce gura am deschis
Și am strigat cu toții…”- JOS”
Când împreună ne-am decis
Să nu mai fim popor sfios.
S-a dovedit atunci din plin
Cum cartea e periculoasă.
Acum turnat e-n cărți venin
Acționând precum o coasă
Când încercam să mai gândim
Perla din carte nu ne lasă
În minte, fără să simțim(vorbesc de cei ce mai citim)
Ca o ucidere în masă
S-au înșirat doar perle negre
Nici nu mai știm de ce și cum
Pe cei cu mințile integre
Ne repezim să-i facem scrum.