luni, 27 octombrie 2014

Prea mult

Celor care sunt triști că Simona Halep nu ne-a făcut fericiți, să le fie puțin rușine. Prea ne comportam ca niște maturi ce nu au pus nimic în desaga cu merinde a unui copil dar ne-am repezit cu toții să-l înfiem, după ce copilul, singur, timp de 23 ani abandonat, colindând prin lumea dură a tenisului, a ajuns să fie un motiv de mândrie. Cred că am pus-o pe aceasta fată minunată în postura de om însetat, căruia după ce a străbătut deșertul, i-am dat să bea prea multă apă, simțindu-ne vinovați de indiferența de până acum.
Nu știu cum ar trebui să facem dar tare mi-aș dori să putem opri butoaiele nesătule care ne conduc acum pe drumul dezbinării, care ne deshidratează sufletele alimentându-și fântânile arteziene din grădinile palatelor lor hidoase, să distribuim uniform lichidul vital pentru ca și alți copii talentați să ne crească în gradină și nu în sere sau să colinde deșertul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!